Escrocul politic Codrin Ştefănescu şi amintirile din copilărie

Codrin Ștefănescu este un mincinos notoriu. Prima minciună  spusă de hahalera de Ștefănescu a fost prin 2007 când într-un interviu acordat presei bucureștene, a declarat că la 11 ani, în 1979 avea strânși sub pat 74.375 de lei: „Atât strânsesem eu la 11 ani. Mi-am luat o mamă de bătaie de nu m-am văzut, prima și ultima, ce-i drept. Mi-a confiscat banii (tatăl) cu care, ulterior, a aranjat casa și și-a cumpărat un Fiat”. Doar că pe vremea aia 74 de mii de lei se adunau, de angajații cu salarii mari, într-o viață de om. În plus, la începutul anilor 80, exista „Legea ilicitului” care a băgat oameni în pușcărie pentru sume cu mult mai mici așa că e neverosimil ca tatăl său să-și fi luat Fiat și să-și renoveze casa din bani răsăriți peste noapte.

Studiile lui Codrin o enigmă dar se dă intelectual

Nu am găsit nici o informație despre studiile lui Codrin Ștefănescu după terminarea școlii generale. Din 1993 au început să apară certificate de absolvire a nenumărate cursuri, masterate și doctorate. Șmecherul din Pantelimon, care la 11 ani făcuse deja 73.000 lei din vânzarea de timbre și cărți rare (conform declarației individului) nu are nimic pe internet despre liceu sau o eventuală facultate. Și am căutat cu atenție.

Acum câțiva ani, am presupus că numitul Codrin Ștefănescu s-a îmbogățit în timpul evenimentelor din decembrie 1989, devalizând case și apartamente pe care le știa pline de cărți rare, timbre, scrisori, autografe. În 1989 avea 21 ani. Dacă îi citiți unul din nenumăratele C.V.-uri o să remarcați că nu pomenește nimic despre liceu sau facultate, dar scrie că era într-o gașcă care știa încă de când se demolau în București cartiere întregi, iar el știa și profită de comorile din vechile case, pe care le obținea pe prețuri derizorii.

De aici a ajuns multimilionar Codrin Ștefănescu, de aici a ajuns vicepreședinte la Vădim Tudor, căruia i-a făcut cadou cărți, scrisori cu autografe de la oameni celebri și alte obiecte de artă. Același lucru l-a făcut pentru Adrian Năstase și l-ați văzut cât de apropiați sunt, fiind singurul politician care l-a așteptat la ieșirea de la pușcărie. În schimb l-ați văzut vreodată pe Codrin Ștefănescu la vreo emisiune de cultură sau ceva asemănător?

CODRIN ȘTEFĂNESCU ȘI ȘPĂGARUL SORIN OPRESCU

În anul 2013, o anchetă a evz.ro dezvăluia că pe un teren care pe piața liberă avea un preț de 28 de euro metrul pătrat, negociabil, Primăria Capitalei condusă de șpăgarul ordinar Sorin Oprescu, a decis să plătească 161 de euro, în urma unei exproprieri, pentru a realiza „Penetrația Bulevardul Timișoara”, o prelungire a unei străzi, adică o sumă de 3.074.536 EURO pentru un teren cumpărat cu 688.000 EURO.

Cu un an înainte, de la Codrin Ștefănescu de acasă a fost confiscat de poliție un tablou original de Grigorescu furat din casa lui Petru Groza despre care pesedistul a declarat că l-a cumpărat de la cineva cu 7000 de Euro. „Peisajul” lui Grigorescu valorează peste 150.000 de euro.

„Trântorul cu figura ca de ceară nu este altceva decât un microcefal și un escroc”

Cum îl caracteriza Corneliu Vădim Tudor pe Ștefănescu? „Trântorul cu figură ca de ceară nu este altceva decât un microcefal și un escroc. Pozând în colecționar de carte rară, el este, de fapt, un negustor de obiecte de artă furate sau false. Una dintre obsesiile acestui prost cu ifose, care a ciugulit câteva informații de prin calendarele de perete și se dă cult la cap (deși e analfabet, la redacția noastră fiind niște articolașe agramate de-ale lui) era să se bată pe burtă cu toată lumea.” scria Tribunul, fost șef de partid al acestuia.

Realitatea de zi cu zi ne-a convins, de foarte multă vreme, că lumea noastră politică este doar o menajerie sinistră, care adună la un loc tot soiul de creaturi, una mai ciudată decât alta. Par oameni normali doar atunci când îi privești de la distanță, adunați la un loc în Parlament. Dar este de ajuns să le pui în față un microfon și să-i lași să vorbească, pentru ca în scurt timp, să-și dea arama pe față și să apară exact așa cum sunt ei cu adevărat.

Iar în cazul lui Codrin Ștefănescu, adevărul este exact cel care a reieșit dintr-un interviu, dat în urmă cu ceva timp. Politician de mâna a paișpea, traseist când i se ivește ocazia, pupincurist ori de câte ori este nevoie, tare-n clanță și rău de gură, individul este doar un soi de „Ceva” care se zbate să demonstreze, cu tot dinadinsul, că ar fi „Cineva”. Motiv pentru care, atunci când nu este implicat în cine știe ce scandal sulfuros iscat din haznaua politicii, el iese pe micile ecrane unde se laudă că ar fi o somitate a lumii colecționarilor de carte veche, de tablouri, de monedă antică, de cărți poștale și de tot ce-i mai trece lui prin cap.

CODRIN ȘTEFĂNESCU ȘI „AFACERILE” CU ȚIGĂRI KENT

Născut în anul 1968, Codrin Ștefănescu a avut 7-8 ani prin 1975-76. Adică pe niște vremuri de relativ belșug, în care țigările Kent se puteau cumpăra, la pachet ori chiar la bucată, de la orice tutungerie de cartier. De ce ar fi avut nevoie colegii mai mari să le cumpere de la el, când își puteau face singuri rost de ele? Dracu știe, dar din nu se știe ce motive, acest „Mozart” al filateliei a simțit nevoia să se considere și un soi de al Capone, la fel de precoce.

Dar „afacerile” cu Kent au fost doar un fleac. Și asta pentru că, la vârsta la care, pe atunci, băieții se ocupau de colecționarea „surprizelor” din pachețelele de gumă de mestecat și doar cei din familii mai procopsite își permiteau să viseze la vreo jucărie în formă de automobil pus în mișcare de baterii, junele Codrin devenise deja un mare iubitor de carte rară, stampe, numismatică și filatelie. Motiv pentru care mucosul care era el pe la mijlocul anilor 70, și-a și câștigat, rapid, aprecierea marilor specialiști în domeniu.

„George Buzdugan, Gheorghe Niculiță, Valentin Barbu, Severin și Kiriac Dragomir au fost profesorii mei. Ne întâlneam la Cercul Filatelic, unde se dezvoltase o rețea de negustorie”. Stampe, carte rară? Dacă ar fi povestit despre numere mai vechi de un an din revista Rahan, parcă l-am mai fi crezut. Iar povestea cu academicianul George Buzdugan, unul dintre cei mai mari numismați ai României, care s-ar fi făcut parte dintr-o rețea de negustorie care funcționa la Cercul Filatelic, este doar ceea ce psihiatrii numesc un „delir bine organizat”. Dar de, te pui cu precocii ăștia?